Întinsă pe un șezlong, pe malul unui golf liniștit din insula Lefkada, cu picioarele fremătând alene prin iarbă verde, privesc în jur și mulțumesc pentru tot ceea ce sunt. Mulțumesc și pentru locul unde sunt, într-un an în care orice călătorie vine cu riscurile și provocările ei.
Am împlinit de curând 34 ani (3+4=7) așa că, așa cum obișnuiesc anual, voi povesti lecțiile de viață învățate între 33 și 34, între 2020-2021, un an… cu totul special, aș zice.
De data asta am venit și cu recomandări de lectură inspirate din fiecare lecție enunțată mai jos:
- Sensul vieții, cel mai rapid motor de căutare de prieteni. Oamenii se adună și dezvoltă compatibilități între ei nu după suflet, lifestyle sau după clasa socială, ci în funcție de un simplu raspuns la o simplă întrebare: Care e scopul vieții tale? Așa că am înțeles în acest an că important este nu doar că trebuie sa identificam acest scop, care poate varia pe diferite segmente din viață, ci și să ne grupăm cu oameni care au același “target”. Am descoperit că sunt mulți oameni care nu s-au gândit sau nu știu, nimic grav, asta ma face doar sa înțeleg mai bine de ce aceștia plutesc în derivă și se simt fără direcție. Cel mai des aud răspunsul “fericire”, un scop cu care pot să mă identific și eu, printre altele. Dar aici sunt multe nuanțe- ce te face fericit? Ce inseamnă fericire pentru tine? Câtă fericire e suficientă fericire? Alții răspund imediat și rânjind larg: “Banii. Muuuulți bani”. Și știi că sunt oameni care au trecut printr-o criză de sărăcie care i-a umilit, un punct în care au ajuns jos de tot și nu mai vor să fie acolo. Apoi sunt cei cărora li se înmoaie vocea când zic “Să-mi fac o familie” sau “să-mi găsesc jumatatea” și știi că asta le-a lipsit, trecând probabil mai mult singuri prin viață. Mai sunt cei care zic “Putere, influență, să manipulez, să conduc, etc.” și știi că sunt cei mai slabi dintre noi, probabil cei cărora li s-a luat cândva puterea, când erau mici și vulnerabili. În loc să conștientizeze trauma, ei trec pe partea întunecata și calcă în picioare orice și pe oricine pentru a se simți puternici, într-o lume care i-a desemnat slabi, încă din naștere. Pe lângă asta, recomandarea mea e să te dai din calea lor- ei nu iși doresc nici fericirea, nici iubirea, de obicei nu au prieteni și nici nu sunt ușor de plăcut.
Tu te-ai intrebat vreodată care e scopul tău în aceasta lume? Dar pe oamenii din jurul tău, i-ai intrebat?
Recomandare de lectură: “Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl/ Editura Vellant
2. Fii un vin fin de ediție limitată, nu o bere produsă în masă. Realizez că în 99% din situațiile din viața mea de pană acum, în adâncurile subconștientului meu mi-am dorit să fiu placută de ceilalți. Să nu deranjez, să nu ma bag în discuții, să nu supăr, să nu spun lucruri prea dure, prea directe. Să nu întârzii. Să nu dezamăgesc. Să fiu pe plac. În ultimul an mi-am recunoscut în sfârșit mie asta și am decis că nu e nevoie sa fiu chiar pe placul tuturor, așa cum un vin bun și rar nu va fi pe placul tuturor celor ce il degustă. Pentru unii va fi prea-prea, pentru alții pretențios, pentru alții neinteresant. Însă vor fi unii cu adevărat compatibili cu acel vin, unii care îl vor aprecia și îl vor savura. Așa îmi doresc și eu, să mă înconjur doar cu oameni care mă apreciază și mă “văd” până în profunzime, fără să trebuiască să depun eforturi prea mari pentru asta. La fel cum eu îi “văd”, îi înțeleg, îi apreciez pentru cine sunt și le savurez compania.
Recomandare de lectură: “Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica”, Yoko Ogawa/Raftul Denisei
3. Lecția oamenilor buni și a celor care vorbesc bine. Când auzi pe cineva că vorbește bine și spune ceea ce ai nevoie să auzi, automat te gândești că e un om bun sau inteligent, nu-i așa? Că merită încrederea ta? Am descoperit “the hard way” această lecție, cea care mi-a demonstrat că să fii un bun vorbitor și să fii om bun sunt lucruri diferite. Cred că prefer de o mie de ori un om care spune puține și face multe, un om al faptelor, în fața unui bun orator. Poți să îți dai seama daca un om e doar “lucrat” sau natural în momentul în care îl scoți din mediul său, îl pui într-o situație neașteptată în care i se testează caracterul. Mai are toate cuvintele la el sau se blochează? Să învățăm așadar să disociem cele două: om bun și bun orator. Însă atunci cand totuși cele două calități se suprapun, să apreciem acea persoană de două ori mai mult!
Recomandare de lectură: ”The Tools”, Phil Stutz & Barry Michels
4. Deși ne încăpățânăm să fie linie, e tot cerc. Același cerc vicios, de sute și mii de ani și tot de sute și mii de ani, fiecare generație se crede în fața unei provocări unice. Pandemie? La fiecare 100 ani. Criză economică? Mai des. Criză socială? La fel. Criză medicală? Criză psihologică? Nevoia de a schimba regulile vieții de zi cu zi? Măști? Statul în casă pentru a evita un pericol? Război? Foamete? Care dintre acestea crezi că nu s-a repetat niciodată? Orice ai răspuns ai alege, s-a întâmplat deja, într-o formă sau alta. Și atunci oamenii s-au mirat și au spus că sunt puși în fața unei situați fără precedent, la fel ca astăzi. Dar adevărul este că nimic nu e nou sub soare, nici noi, nici razboaiele și nici pandemiile.
Recomandare de lectură: ”A fost doar ciumă”, de Ludmila Ulițkaia/ Raftul Denisei
5. Despre Călăreț și Elefant, lecția deciziilor înțelepte văzute în formulă bifazică, o lecție de viață pe care vă invit să o ascultați- Mind Architect cu Paul Ardeleanu- poate cel mai cunoscut podcast românesc:
https://mindarchitect.ro/sezonul-1-episodul-2-calaretul-si-elefantul-din-capul-fiecaruia-dintre-noi/
6. Bonus: Shortcut, ca la Ikea. Sunt foarte recunoscătoare pentru oamenii dragi din viața mea, dar mai ales pentru cel cu care îmi împart drumul în viață- Laur. Este o lecție în sine nu doar felul în care ne-am cunoscut și ne-am potrivit dar și cum învățăm unul de la celălalt. Eu, cel puțin, un lucru știu sigur: pentru mine sfaturile lui sunt ca acele shortcut-uri de la Ikea, le știi? Poți merge drept înainte și drumul e lung, însă dacă te uiți în dreapta sau în stânga, vezi un mod de a tăia doua-trei raioane și a ieși mai repede din magaizn. Asta este el pentru mine, cel care îmi spune: hei, ia vezi, s-ar putea sa o poți tăia pe aici și să înveți mai repede ce ai de învățat. Nu-i nicio grabă, alege tu drumul, dar să știi că există și posibilitatea asta iar eu te sprijin orice ai alege.
Recomandare de lectură: ”Laur”, Evghenii Vodolazkin/ Raftul Denisei
7. Miezul meu de om. Vorbesc mai multe limbi străine, călătoresc în jurul lumii și citesc cât de mult pot eu. Și totuși, cu cât mai multe învăț despre lume și mă dezvolt în exterior, cu atât mai mult mă apropii, ma afund în miezul meu de om. Cu cât mai mult stau la București, departe de acasa (Chișinău), cu atât dorul de casă mă transformă. Mi-au trebuit 15 ani la București ca să realizez ce înseamnă pentru mine locul din care vin. Da, sunt oamenii dragi, dar mai ales sunt cuvintele și senzațiile de acasă: mirosul de ardei copți care ieșea prin balcoanele apartamentelor din blocul meu, vara. Cântecul broaștelor de pe lacul de la Albișoara care urca până la etajul 10, unde locuiam noi. Prima zi de școală în care școlarii își puneau ținutele cele mai elegante, ziua în care întâi treceam pe la imensa piața de flori de pe Bd. Bodoni ca să alegem buchete pentru profesori. Stadionul asfaltat pe care jucam fotbal, lângă Conservator. Sunetul frunzelor uscate de toamnă pe care le aruncam cu pantofii în aer, prin parcul Aleea Scriitorilor, până ne umpleam de praf. Senzația dulceagă a prunelor și a strugurilor prea copți, în prag de toamnă. Statul la masă cu prieteni, cu multă voie bună, cu povești de viață și bancuri, așa cum se cuvine la noi la moldoveni. Căci la noi nu există masă fără motiv de bucurie și sărbătoare. Și realizez acum cât îmi lipsește asta.
Recomandare de lectură: ”Moldova. Oameni, locuri, bucătărie și vin.” de Angela Brașoveanu/ Editura Cartier
Și pentru că sunt muuulți ani de când public anual această rubrică, iată câteva dintre lecțiile învățate înainte:
Paul Olteanu*