Este al 14-lea an la rând când scriu această rubrică, care deja mi-a intrat în sânge și e parte esențială din ziua mea de naștere. Trebuie să recunosc că totuși a existat un an, anul trecut, la 36 ani, când nu am fost în stare să scriu nimic, așa că am scris exact așa: ”Anul acesta am învățat că nu am învățat nimic.” A fost dureros (de frumos) să recunosc asta.
Anul acesta mi-am adunat ”pățaniile”, lecțiile, durerile, plăcerile și am sintetizat câteva lecții de viață, pentru a rămâne aici în istoria blogului dar și în istoria mea personală. Îmi imaginez cum, peste ani, cu părul meu creț, albit de înțelepciune și cu niște ochelari cu rame roșii, voi răsfoi aceste articole scrise de mine începând cu 22 ani, voi pufni în râs și îmi voi spune, cinic: ”Ce tânără eram! Și ce naivă!”
Așa că permiteți-mi acest mic răsfăț exhibiționist, dar nu întocmai. Pentru că scriu nu doar pentru voi, ci și pentru mine, cea din viitor.
Lecția nr. 1: Moneda de schimb
Deși, în mod oficial, toți tranzacționăm în lei, euro sau dolari, în realitate există mult mai multe monede de schimb, care ne motivează în mod subtil acțiunile. Am observat că unii oameni tranzacționează cu putere, alții cu bani, libertate, unii vor atenție, laude, aplauze sau validare dinafară, pentru a încerca să se valideze ei înșiși.
Fiecare alege cum să-și trăiască viața, însă eu am învățat un lucru: să mă apropii de cei care tranzacționează în aceeași monedă ca și mine: creativitate, respect, know-how, familie, misiune personală și să mă îndepărtez de cei care și-au ales drept idoli valori în care nu mă regăsesc. În special am învățat să fug de oamenii care trăiesc pentru a primi ATENȚIE. De obicei aceasta este tipologia de victimă, o recunoști după dramele constante, limbajul telenovelistic de tip ”viața e grea”, ”am nevoie de energia & atenția celorlalți pentru a mă simți bine (în pielea mea)”, însă în spate se simte nevoia de a fi iubit pentru a se iubi pe sine. Aceștia sunt cei care încep să dezvolte un EGO bolnăvicios, un narcisism clinic care prinde în vârtejul său mulți oameni nevinovați pe care-i rănește, dacă nu se ajunge la timp la un terapeut bun.
PS: cum recunoști narcisiștii? Vezi un articol interesant aici: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/narcissistic-personality-disorder/symptoms-causes/syc-20366662
Lecția nr.2: Puterea și Durerea
Anul acesta probabil am avut cele mai depresive stări din viața mea (dacă îmi permiteți superlativul absolut), săptămâni în șir în care nu am văzut lumina din fața, ci doar prăpastia de sub picioare. Dar aceste stări sunt normale și, din păcate, toți trecem prin ele, așa că nu e despre asta. Am înțeles că am avut nevoie să mă prăbușesc, să ajung la fundul prăpastiei, să stau un pic acolo eu cu mine în întuneric, pentru ca apoi să am forța să ies la lumină, încet dar sigur. Nimeni nu te scoate de acolo și nici nu e nevoie, important e să reușești să te scoți singur.
Roberta (antrenoarea mea) îmi zicea, în timpul exercițiilor grele la sală: ”Nu te opri, trebuie să înveți să depășești pragul durerii!”. Am stat și m-am gândit mult la asta. Într-o lume care ne învață să ne oprim atunci când doare, să fugim de tot ce doare, să luăm pastile pentru tot ce doare, am învățat că abia după ce doare, și după ce doare tare de tot, însă tu rămâi tot acolo și reziști stoic, abia atunci începe să nu mai doară. Restul e plasture, nu e tratament. Iar când depășești DUREREA, abia atunci poți spune că ai cunoscut PUTEREA. La fel ca și la forjarea armelor, o sabie nu poate fi gata de luptă decât după ce trece prin flacără arzătoare.
Lecția nr. 3: ”Vreau” versus ”fac”
Știi acei oameni care întotdeauna au multe planuri, vor să facă și aia, și aia, dar până la urmă nu mai fac? Noi suntem convinși că ei sunt niște oameni extraordinari, pentru că au spus atâtea lucruri frumoase, care ne-au impresionat, însă dacă apucă să ne luăm vălul de pe ochi vedem că rezultate… nu-s.
Atenție la negările ascunse în fraze: ”vreau să fac”, ”încerc să fac”, ”sper să fac” nu sunt același lucru cu ”fac”. Să învățăm să prețuim oamenii care FAC, nu doar spun că fac.
Vezi un articol interesant despre cuvintele care ne blochează aici: https://infinitelife.ro/2024/03/04/cuvinte-care-blocheaza-afla-cum-sa-le-eviti-i/
Lecția nr. 4: Maestrul și Public Speaker-ul
Lucrez cu mulți oameni pe care-i ajut să devină cea mai bună versiune a lor și să construiască un Brand Personal de succes, iar asta îmi aduce niște beneficii: expusă masiv la diferite tipaje de psihologie umană, încep să văd pattern-uri valoroase.
Te-ai gândit vreodată de ce vrei să vorbești în public? Din punctul meu de vedere există două opțiuni: vorbești pentru că vrei să fii aplaudat sau vorbești pentru că ai ceva de spus lumii. Primul, este public speaker. Al doilea, se numește MAESTRU. Primul va vorbi cu entuziasm și va crește până la prima formă de respingere din partea publicului său, după care se va prăbuși. Al doilea va vorbi și va continua să evolueze indiferent de flux sau reflux, aplauze sau respingere, pentru că se află pe un drum, are ceva de spus și îndeplinește o misiune pe lumea asta. Tu din care categorie vrei să faci parte?
Lecția nr. 5: Ce cred alții despre tine
Tot prin prisma meseriei mele, vreau să vă spun că cele 7 cuvinte pe care le aud cel mai des sunt: ”mi-e frică de ce-o să spună lumea”.
Ce cred alții despre tine are legătura tot cu ce crezi tu despre tine. Dacă ai o părere bună despre tine, dacă ești asumat în ceea ce faci, nu-ți vei face griji pentru ceilalți pentru că rădăcinile tale sunt adânci și nimic nu te poate răsturna. Dacă ești nesigur, dacă nu te iubești și nu te aprobi, vei trăi în teroare că cel mai mic vânt te poate răvăși. Lucrează la acest blocaj și vei deveni invincibil pe drumul tău.
A fost un an în care am învățat 555 lecții, nu doar 5, dar am învățat și că e mai bine să scrii mai puțin și mai profund, decât să te pierzi în o mie de idei. Sper că și voi v-ați regăsit în lecțiile mele de la 37 ani. Ne vedem la anul!
Iar până atunci, descoperă și savurează: