2020, oare cum să te caracterizez în câteva cuvinte?
Pentru mine a fost un an șocant, dureros, anevoios, complex, un fel de tsunami slow-motion la nivel global dar care m-a ținut la foc mic 24/24 și nu m-a lăsat să mă relaxez nici măcar o secundă. Pentru voi cum a fost?
De ziua mea făceam tradițional topul lecțiilor învățate în acest an iar anul acesta ar fi fost probabil 33 lecții învățate la 33 ani, dar iată că până și acest plan a fost dat peste cap, ca de altfel mai toate planurile făcute de noi din 2019 pentru 2020. Pentru că sunt atâtea cărți și filme care ne arată că viitorul omenirii va fi marcat de viruși și epidemii, dar noi am crezut că sunt SF toate, nu-i așa? Sau că ”nu ajungem noi să trăim în acele timpuri oricum”… Ei bine, am ajuns!
Cu sau fără melodramă, anul acesta am avut șansa unică de a ne schimba traseul, în urma unui lung proces de însingurare, dozat cu introspecție de calitate.
Așa că hai să tragem linie și să vedem ce lecții de viață am luat din anul 2020:
- În lipsa posibilității de a evada din noi, ne afundăm în noi. Ne-am trezit în ”lockdown” în martie și atunci nu am mai avut unde să fugim de noi și ne-am trezit singuri în fața întrebărilor cu adevărat importante:
Cine sunt? Încotro mă îndrept? Îmi place viața mea? Ce aș schimba, dacă aș avea oportunitatea? Sunt mulțumită de alegerile mele? Cum pot avea mai multă grijă de oamenii dragi? Ce contează cu adevărat, la sfărșitul zilei?Dacă nu supraviețuiesc, ce las în urma mea?
Unii, răspunzându-și la aceste întrebări, și-au schimbat cariera. Alții s-au căsătorit, au divorțat, au făcut un copil. Aș vrea să cred că 2020 i-a pus pe mulți pe drumul lor.
2. O palmă și-un reset. Știți cum era cu calculatoarele vechi când se blocau tot mai des și la un moment dat spuneam ”da-i reset ca să meargă”? Așa e și cu oamenii. Am poluat, am ridicat munți de gunoi, am creat conflicte globale, am uitat de valori, am râs de normele de igienă, ne-am distrus imunitatea, am mers atât de mult timp în direcția greșită încât singurul mod în care mai aveam o speranță a fost… o palmă și un reset!
3. ”O să încerc” nu este o afirmație, ci o negație îmbrăcată în pene și puf. Fugiți de oamenii care spun ”o să încerc” în loc de ”o s-o fac”. Și fugiți de voi, când spuneți asta.
4. Ceaiul cu fetele nu poate fi înlocuit cu un video call. Și nici evenimentele de networking, cu networking online. Poate că pentru viitoarele generații, asta va fi normalitatea, însă pentru mine este ca și cum ai trece de la film cu sunet la film mut, din nou. Unde este improvizația? Cum mai socializăm relaxați, nu programați? La o conferință online nu ma pot întoarce la persoana din dreaptă și să-i spun ”BUNĂ, eu sunt Rusanda!”.
5. În lockdown m-am trezit privind copacii din parcul de peste drum: cum înfloresc fără noi, cum soarele apune și răsăre fără noi, păsările cântă tot mai puternic, aerul e tot mai curat, orașele și parcurile sunt pustii și parcă mai frumoase așa, neatinse. Fără gunoi. Fără noi.
6. Lecția despre geamuri înguste. Ai încercat vreodată să te uiți la cineva care stă lângă tine printr-un binoclu? Vezi doar un ochi, sau doar o bucată de umăr. La fel e și social media: ne privim unii pe alții prin niște geamuri înguste și credem că le știm pe toate, dar nu știm nimic unii despre alții. Vedem mese încărcate, haine strălucitoare și zâmbete, dar nu vedem dramele, lipsurile, frustrările, depresiile, sau, în cazul meu, migrenele cronice. Când ne vom aminti cum e să fii perfect imperfect? Oare nu vulerabilitățile noastre ne ajută să creăm conexiuni, mai mult ca orice?
7. Manual de îmbrățișări și ghid pentru a te distra la o petrecere. Pe cât de banal sună, realizăm cât de mult contează pentru noi ceva abia atunci când pierdem acel ceva. Cel mai mult îmi lipsesc îmbrățișările,pupicii, respiratul liber, mersul la o petrecere sau într-un club. Concertele, stadioanele. Înghesuitul fără panică la un târg de Crăciun. Mersul la sală. Până acum erau normalitate, acum sunt un vis frumos. Și întrebarea mea este: până când vom avea voie să facem toate aceste lucruri fără să fim în pericol, ne vom mai aminti cum se fac?
8. Detox your business, detox your life. Unele business-uri s-au prăbușit sau chiar au falimentat, unele au rămas în picioare iar altele chiar au reușit să aibă căștiguri nesperate. Ce factor a fost decisiv pentru ele? Puterea de a face Business Detox: de a accepta și apoi de a renunța la tot ce le făcea rău și de a se adapta rapid la noile reguli de piața, noile nevoi ale oamenilor și noile instrumente (platforme online de vânzare). Rămâi la suprafața doar dacă ești dispus să înveți un nou stil de înot! Detox-ul este un principiu de supraviețuire pe care îl putem folosi în orice parte a vieții noastre, de la garderobă la viața amoroasă sau la nutriție.
9. Lecția găsirii mijlocului de aur. 2020 a fost, înainte de toate, unul polarizant: oameni anti-mască și oameni pro-mască, unii care zic că boala nu există în ciuda dovezilor covârșitoare din tot universul și alții care sunt terifiați până la atacuri de panică și nu-și părăsesc deloc domiciliul. Adevărul e undeva la mijloc, dar pot să vă spun fără niciun dubiu că după ce îți pierzi un om drag în lupta cu această boală, toate tentativele de ”a nu lua în serios” această pandemie devin brusc o glumă proastă.
10. Dreptatea străbunilor. Cu această ultimă lecție, să dăm dreptate bunicilor, străbunicilor și strămoșilor noștri care spuneau ei un lucru foarte adevărat, deși noi nu realizam pe atunci: ”Sănătate, înainte de toate!” Călătoriile, stilul de viață sănătos, sportul, mersul la cumpărături sau întâlnirile cu oamenii dragi sunt posibile doar dacă ai sănătate.
Așa că să mulțumim anului 2020 că ne-a dat o palmă binemeritată și un reset, să luăm lucrurile bune din el, atât cât este posibil și să ne repetăm nouă în șoaptă că orice criză aduce cu ea și oportunități, este responsabilitatea noastră să le identificăm și să ne bookurăm de ele.
Să ne revedem în 2021 cu… multă sănătate!
Foto: Art Bakers
