Poate că în social media par simpatică, zâmbăreața și de cele mai multe ori, foarte zen. Ei bine, nu sunt! Foarte Zen, zic. Și pentru că eu cred că frumusețea poate veni și din fisuri și asimetrii, e timpul să vă dezvălui câteva lucruri ultra-secrete despre mine:
- Urăsc să vorbesc la telefon. Da, eu sunt omul care prefera orice fel de comunicare, whatsapp, mesaje, chat sau video chat, Codul Morse, limbajul semnelor, să joc Mima, orice… numai nu telefon! Felul meu preferat de a interacționa cu un om este față în față, mi se pare mult mai autentic și prețios, iar vorbitul la telefon e pentru mine strict o necesitate, nu o placere.
- Dimineața sunt coșmarul tău, ieșit direct dintr-o carte de Stephen King. Mă trezesc târziu și supărată pe viață că a trebuit să mă trezesc, mă târăsc până la scări, cobor gemând și plângându-mă neinteligibil, ținându-mă de balustradă, ca un zombie amețit, ademenit de mirosul cafelei. Mă împiedic în poalele halatului, am ochii pe jumătate lipiți. Oricine se pune între mine și ceașca de cafea, e MORT. Dupa 1 ora și o cană mare de cafea cu lapte, încep să redevin ființa simpatică pe care o cunoașteți sub numele de Rusanda. Ba chiar zâmbesc și fac glume! Dar doar dupa prima cafea:)
- Mă liniștește muzica clasică, deși sunt rocker. Când am nevoie să ies dintr-o stare rea, să mă ancorez și să mă liniștesc, ascult Radio România Muzical în mașină sau intru pe Youtube in playlist-ul meu ”Classic” cu Gershwin, Vivaldi, Nigel Kennedy, Erik Satie și Debussy.
- Îmi place mult să pun nume animalelor. Am avut doi papagali, Bill și Hillary Clinton, un pisic Pinocchio, unul Pufik Rusandovici, un cățel pe nume Regina, iar acum avem doua feline simpatice: Kingsley Boss și Mufasa. Până și jucăriile mele din copilărie aveau toate nume. Preferatul meu era un șoarece gras în salopeta reiată și cu șapcă, pe nume Luciano Pavarotti.
- Am o pasiune pentru cărți și filme dark. Epidemii, fenomene extreme, războaie, foamete, apocalipse, istorice sau fantastice, să fie cât mai complexe și dramatice. Probabil de asta îmi plac mult cărțile lui Saramago și cele ale lui Ondaatje… În special mă fascinează cele despre ciumă, holeră și călătoriile de pe timpuri pe vapoare, care durau luni întregi și care marcau viețile pasagerilor lor pentru totdeauna.
- Nu sunt carnivoră, în mare parte din motive medicale (nu am voie), dar și pe motive de gust. Mănânc pește și fructe de mare aproape zilnic, dar nu sunt fan carne. Fac puține excepții, poate o data la câteva săptămâni și atunci prefer iepure, miel sau vânat. Sau pipote cu ardei iute, în stil chinezesc…yum!
- Sunt pasionată de vinuri. Am fost la mai multe degustări de vin, atât în România dar și în Africa de Sud, unde am făcut un tur al celor mai vestite zone vinicole și am învățat despre specificul lor. Vinurile mele preferate sunt cupajele din Provence cu Grenache, Cinsault & Syrah iar pentru alb am o pasiune pentru Soave di Pra italian. Visez să fac un curs serios de degustare de vinuri și să ajung să cunosc vinurile românești, franțuzești și pe cele italiene până într-atât încât să pot face blind tasting cu ele.
- Unul din lucrurile constante in viata mea au fost vânătaile de pe genunchi. DA, eu sunt copilul acela impiedicat care și când e adult de 32 ani găsește instinctiv colțul ascuțit al dulapului, se lovește de muchia mesei și își închide ușa peste degete. Ouch!
- Am purtat aparat dentar de 2 ori, și încă mai am strungăreață. Prima data la 12 ani și a doua la 19. Da, eu eram ”dințoasa” care a umblat în liceu și facultate cu aparat dentar, before it was cool. Aveam o strungăreața destul de mare, dar mi-a mai rămas și acum un pic, de amintire.
- Pentru terapie, gătesc. De obicei pentru oameni dragi, pentru că așa știu să-mi arăt dragostea și recunoștința. Și, deși de la o moldoveancă te-ai aștepta să învârtă plăcinte și sarmale, ăsta e domeniul în care nu mă prea picep. Deși îmi place mult mâncarea de acasă, nu-mi ajunge răbdare să o gătesc și nici nu prea mă regăsesc în stilul tradițional Gătesc în schimb orice de la thai la italian, indian sau marocan, cu multă plăcere. Nu urmez rețete fixe, doar mă orientez după ele, pentru că îmi place să fiu creativă și să-mi urmez instinctele. Câteodată iese o operă de artă culinară, alte ori un eșec total, așa cum e și în viață, când îți asumi riscuri 🙂
Bonus: asta chiar că nu știe nimeni! Când eram mică, aveam o emisiune de 30 minute la Radio Moldova, se numea ”Tinere talente”, mulțumesc doamna Valentina Romanciuc pentru oportunitate acordată unei fetițe rârâite <3
Fotografie: The Tale Within a Photo by Raluca Chipriade