Trebuie să recunosc că anul acesta a fost prima dată când am făcut o mică dramă, aproape de ziua mea de naștere. Nu voiam să-mi asum vârsta asta apăsătoare- am simțit că nu m-am ridicat la înălțimea așteptărilor mele de la mine, că nu am făcut destule, că mai aveam multe programate să fac până să împlinesc 30 de ani. Însă mulțumită prietenilor mei care mi-au pus la cale o surpriză ca în povești, m-am simțit atât de iubită, apreciată, plină de putere și tinerețe, încât norii de pe cifra 30 s-au evaporat rapid și a ieșit în față soarele. ESTE MINUNAT SĂ FII O FEMEIE DE 30 ANI!
Iată ce vreau să vă spun:
- Să știi când să taci. Da, știu, e ciudat că mi-a luat 30 ani să învăț să tac. Dar și tăcutul e o artă: sunt multe situații în care vorbim doar pentru ca să ne apărăm o frustrare, sa ne hranim orgoliul mult prea mare sau nevoia de a demonstra cuiva ceva. De fiecare dată când îți vine să spui ceva doar pentru că simți că fierbi pe dinăuntru, răspunde la o întrebare: cui îi face bine ceea ce spui?
- Să nu lași răutăcioșii să te prindă când ai o dispoziție proastă. Ai observat cum aceeași răutate are impact diferit, în funcție de starea ta interioară? Pe mine într-o zi bună nu mă doboară nimeni. Iar dacă am o zi proastă, ma doboară și o rafală de vânt.
- Să călătorești ca să cunoști lumea.
- Să călătorești ca să te cunoști pe tine.
- Să călătorești ca să-ți găsești locul.
- Don`t use the force. Nu forța limitele, nu forța extremele (fie vorba de fumat sau de mâncare), nu forța luarea unei decizii. Orice vine natural este de obicei benefic, iar orice forțezi… te scoate din circuitul tău, de pe drumul tău.
- Sa înveți lucruri noi fără să consideri că învățatul are o vârsta. Anul trecut am învățat snowboard. Anul acesta am învățat să merg pe bicicletă. Este foarte greu!
- Să ai curajul să faci același lucru, dar într-un mod diferit. La 30 deja simt cum mă ajunge din urmă puterea obișnuinței, a tabietului. Am senzația că știu ce trebuie să știu, știu cum vreau să-mi fie cafeaua, biroul sau un powerpoint. Dar asta nu înseamnă că nu există modalități de a evolua și loc pentru îmbunătățire, în toate.
- Să știi că adevărul tău nu e adevărul complet. De multe ori presupunem că ceea ce știm noi e tot ce poate să știe cineva, dar adevărul este ca un balon de săpun care ne lunecă printre degete. Îmi place să las loc pentru a fi surprinsă de noi adevăruri.
- Să faci un compliment pe zi. UNUL SINGUR! Nu e nevoie de mai mult. Indiferent dacă îi mulțumești taximetristului pentru cât de atent a mers, îi spui baristei că face cea mai bună cafea sau prietenei tale cât de bine arată: plantează semințe fertile în jurul tău, și oamenii aceia vor înflori.
- Să ai întotdeauna mai multe cărți în casă decât perechi de pantofi. Nu vreau să fac pe tocilara dezinteresată de modă, pentru că nu sunt. Dar pantofii (trendurile, rochiile, rujurile) se duc, iar cărțile… rămân.
- Să conștientizezi că shopping-ul excesiv este semnalul unor lipse interioare: și nu, fusta nouă de piele de la Zara nu-ți va umple golul interior cu dragoste, încredere și nu va compensa lipsa de satisfacție profesională din viața ta. Am trecut prin această fază câțiva ani în urmă și știu cum e, să nu te mai bucure nimic și totuși să continui să cumperi. Abia acum realizez că sunt atașată de foarte puține piese, iar restul… restul nu contează.
- Să ajuți și fără să ți se ceară. O dată la câteva săptămâni, duc haine vechi, mâncare și vase și le las lângă ghena din cartierul meu. Nu știu cine le ia, dar dispar imediat, și știu sigur că i-au prins bine cuiva. Câteodată mai iau mâncare rămasă acasa sau la restaurant și o duc cerșătorilor, mi se pare mai util decât sa le dau bani, pe care nu știu dacă îi păstrează ei.
- Să ai un talisman. Poate fi o agendă, un răvaș, o brățară, un portofel sau un cadou de la cineva drag. Să îl porți la tine, și să ai încredere că îți face bine.
- Să conduci o mașină. Chiar dacă nu-ți place, dacă ți se pare că e prea greu, că nu e pentru tine. E o nouă lume, cea a șoferilor, cu reguli alternative și complicate, dar care te învață multe despre putere și corectitudine.
- Să știi că în spatele fiecărei fobii se ascunde un episod traumatic, pe care îl cunoști doar tu. Deci cine e singura persoană din lume care te poate ajuta să-ți depășești fobia?
- Să dăruiești încredere. Să-ți spui că oamenii sunt buni, chiar dacă se vor dovedi că nu sunt. Cineva m-a învățat că e mai bine să îi dai toată încrederea unui prieten, iar apoi să te dezamăgească, decât să dozezi atât de mult încât să nu afli niciodată cine este cu adevărat.
- Sa iubești fără frică. Să iubești pentru că așa simți, nu pentru că așa e indicat. Creierul nostru ne poate juca multe feste.
- Să lași omul potrivit să vină la momentul potrivit. Să nu-fi fie frică să-i deschizi ușa și să-i dai o cheie de la inima ta. Mi-a luat foarte mult timp să învăț această lecție, și nici măcar nu pot să-mi asum faptul că am învățat-o de una singura. EL m-a învățat această lecție.
- Să fii optimist până la naivitate. Doar așa putem depăși momentele grele, capetele de linie: crezând cu naivitate că mai este ceva și pe partea celalaltă a zidului.
- Să îți asumi tot ceea ce faci, bine și rău. Dacă ai rănit pe cineva, asumă-ți că asta e parte din cine ești tu, cu rele și bune. Regretele fără sfârșit pot doborî până și cei mai puternici oameni.
- Să-ți cauți calea/scopul/misiunea non-stop. Toată viața e o căutare, iar targetul se schimbă, de la an la an, în funcție de nivelul tău de evoluție. Poate că ceea ce ți-a adus satisfacție ieri, astăzi ți se pare perimat. There is always a next level!
- Să vorbești despre ceea ce te pasionează, oriunde, oricând. Pe mine mă pasionează inovația, anul acesta mi-am susținut disertația în Tehnici de promovare a inovației și am avut un discurs la TEDx Cluj, pe aceeași temă. Îl puteți viziona aici: https://www.youtube.com/watch?v=j9oofKlQL80
- Să crezi că oamenii se pot schimba, dar doar atunci când ei își doresc asta. Mă uit în spate la cât de mult m-am schimbat. Mă trezesc mai devreme, am nevoie de tot mai multă ordine în jur, mi se schimbă prioritățile, judec tot mai puțin oamenii la prima vedere, mi se micșorează orgoliul. Dar toate astea pentru ca eu mi-am dorit să mă schimb, nu altcineva.
- Să alegi prieteni care stau cu o scară mai sus, nu mai jos decât tine. Pentru ca să ai ce învăța de la ei. Pentru ca, mergând spre ei, să tot urci.
- Să ai un mentor. Eu încă nu mi l-am găsit. Sau poate am mulți mentori, dar mai mici.
- Să crezi în ceva. În cineva. În orice. Să crezi în Dumnezeu, Buddha, zodii, numere, Zamolxe, fantome sau sirene, orice te face pe tine să te simți bine. În momentele grele, oamenii care nu cred în nimic nu au de ce se agăța și se prăbușesc. În plus, lumea spirituală e plină de recompense emoționale, liniște și pace. Din punctul meu de vedere, să crezi în ceva nu poate face rău, doar bine.
- Să petreci timp cu oamenii care te încarcă de energie, nu cu cei care te descarcă. Atenție, cei din urmă au de obicei cele mai bune skills de flatare și manipulare.
- Din când în când, dă-ți voie ție să faci un DETOX. Nu, nu vorbesc de o dietă alimentară. Fă un detox de shopping, de oameni, de orașe, de aglomerație, de mizerie, de vorbit, fă o pauză din ceea ce te obosește. Câteodată, în unele zile de luni, eu sunt fata care sta în parc cu o carte, sub un cireș, singură. În liniște. O dată sau de două ori pe săptămână, fac baie cu spumă și cânt în baie. O dată la câteva săptămâni ies din oraș la natură și o dată la doua luni plec din țară pe câteva zile.
- Să ai încredere că va fi bine. Poate nu acum, nu astăzi, nu maine, dar poimâine te vei trezi cu un nou vis, o nouă idee, un nou plan, ceva nou în care să crezi, și atunci VA FI BINE.